story

se facea ca era dimineata, dar soarele nu ii batea in geam. afara era doar o atmosfera mohorata, ca sufletul ei. auzi usa de la camera inchizandu-se si apoi deschizandu-se si un fosnet enervant. si mirosul acela de parfum greu, pe care abia il mai suporta.
deschise un ochi si il vazu cotrobaind prin sifonier, in cea mai mare dezordine posibila. "mi-ai vazut cumva camasa aia albastra?" - mereu uita unde isi punea lucrurile, iar ea trebuia sa le adune si sa le stie locul. dadu din cap ca nu si inchise ochii, incercand sa adoarma la loc. "e tarziu..nu te trezesti?". se uita la ceas - era 8:20. "de ce?" "ca sa m-ajuti s-o caut". "nu. e chiar in fata ta". insa nu scapa atat de usor, pentru ca ii ceru in repetate randuri sa se scoale din pat si sa-i faca un sendvis si-o cafea, deoarece el se grabea. "si-asa n-ai nimic altceva de facut". se simtea calcata in picioare si deja stia scenariul pentru ora 18:00. el va veni acasa, se va tranti incaltat pe cearsafurile abia schimbate si ii va cere, pe un ton injositor, cina.
"sa stii ca plec" ii spuse barbatului ce sorbea linistit din cafea, citind ziarul, fara nicio urma de graba. "unde? nu ziceai ca esti libera azi?" "plec..de tot!". el nici macar nu se sinchisi sa isi ridice privirea catre ea, poate asa i-ar fi vazut ochii in lacrimi. "ma asculti?" "hai termina cu prostiile! ce naiba-ti veni? eu tre` sa plec..la serviciu.pa!" ramase aproape vorbind singura, in timp ce el se incalta si iesi pe usa. incepu sa planga de nervi, gandindu-se de ce a permis sa se ajunga pana aici si cand anume s-a transformat dintr-o fata mereu cu zambetul pe buze, intr-o femeie fara chef de viata, trista.
"nici macar nu-l mai iubesc" se gandi.
incerca sa-si adune cat mai repede lucrurile, fara a se uita la cele cumparate de amandoi, nu vroia amintiri de aici. parca fiecare moment petrecut in acea casa era tot mai apasator, simtea ca n-o sa mai reziste inca o secunda. iesi din casa aproape in fuga, cu doua genti si o valiza, lasand usa descuiata. se opri in fata blocului si se uitta in jos: plecase in papuci de casa.. dar ce mai conta?! avea acum tot ce-si dorea: aer...