"nu vreau sa vreau nimic"

nu l-am abandonat, doar m-am ratacit putin.. am incercat sa schimb ceva, sa vad lucrurile cu alti ochi. si mi-am dat seama ca nu e bine. adica, schimbarea e de bun augur in cazul meu, dar nu asa cum am incercat eu. metoda e gresita.
si iar incep sa ma framante anumite lucruri si sa ma gandesc la ce se intampla de fapt..am tot zis eu ca-i astenie, da` deja se cam termina primavara si nu mai pot sa dau vina pe ea..and then? ehh..las` ca stiu eu.. o sa-mi treaca :D
"nu vreau sa vreau nimic" - ca bine mai zicea Chisu, dar, vorba unei prietene, ok ar fi sa simti asta cat mai rar posibil. iar mie mi se intampla destul de des.. sunt total nemultumita de tot ce se intampla in jurul meu. nu-mi mai place nimic. nu cred ca-i bine. si-mi dau seama imediat ca ar trebui sa ma gandesc la cu totul altceva. si asta o sa fac. o sa vad un film. desi, parca nici de asta nu prea am chef..

mda

de vreo jumatate de ora stau cu laptopul in brate si cu ochii pe pereti, gandindu-ma la cat de repede trece timpul, la ce am de gand sa fac cu viata mea, la vremea de afara, la faptul ca de cateva zile nu mai am chef de nimic..si totul a pornit de la faptul ca vroiam sa scriu ceva pe blog :|
iar sunt in faza "nimic nu-mi convine". i hate it.
si stau.
am terminat toate sezoanele din "desperate housewives" - am ajuns la zi..am reusit ieri sa fac curatenie (nu stiu cum de am avut curajul asta)..si, dupa cum spuneam, stau..

as vrea sa fie bine..si "bine" nu prea vrea..

bad karma

ma incerca zilele trecute un sentiment de bine..ca si cum lucrurile s-ar indrepta si urmeaza o perioada linistita...
ei bine, azi mi-a trecut.
regasisem atitudinea aia pozitiva, care iese destul de rar din cutiuta ei prafuita. dar, precum minunea aia care "dureaza 3 zile", s-a dus si pozitivismul, a fugit dintr-odata, si-a dat seama ca nu are ce cauta pe aici. si e ciudat, pentru ca de fapt chiar imi place de mine cand zambesc. well..imi plac multe lucruri, dar asta nu inseamna ca le si am...
poate ca sunt obosita..nu prea cred, dar incerc sa ma amagesc cu asta. poate a fost doar o zi proasta si maine o sa ma trezesc mai bine. asta in cazul in care o sa reusesc sa dorm, ceea ce e putin probabil. poate e din cauza noii tunsori, care n-a iesit nici pe departe cum am vrut eu - bad joke...
mai vedem...

mind vs. soul

nu inteleg inima asta...de ce nu ne permite sa alegem pe cine sa iubim...de ce intotdeauna ne indragostim de cine nu trebuie, iar pe cei cu care am putea fi fericiti, nu ii putem iubi..
ok, sa zicem ca inima nu poate fi controlata, ca sentimentele exista fara ca noi sa putem sa le stapanim. dar mintea? peste ganduri avem control absolut, se spune...inseamna atunci ca visul nu e fructul imaginatiei, ci tot a sufletului. pentru ca eu reusisem sa imi asez gandurile in ordine si sa ma linistesc. sa rationez. sa aleg cu mintea o alta cale. sa uit. eram ok cu asta, ma obisnuisem sa nu ma mai uit in urma si sa nu ma mai gandesc la ce nu trebuie. pentru ca mi-am impus sa-mi treaca. sunt lucruri mult mai importante la care trebuie sa ma gandesc acum si efectiv nu-mi pot pierde timpul cu niste sentimente. m-am gandit si ca, daca incerc sa le ignor si sa le arat ca nu imi pasa de ele or sa se supere si or sa plece. si era bine asa...
ei, dimineata m-am trezit cu un sentiment ciudat. am deschis ochii si prin minte mi-a trecut un flash. m-am ridicat brusc, sperand ca-n felul asta o sa sperii sentimentul ala sau o sa ma trezesc de tot si-o sa-mi dau seama ca nu e ceea ce cred eu ca e. dar nu...de ce ti-e frica nu scapi! l-am visat. si bineinteles ca asta m-a rascolit si nu am fost buna de nimic toata ziua. de asta mi-e teama, ca atunci cand ma linistesc trebuie sa ma zguduie cate ceva. un cuvant auzit aiurea sau un gest care sa-mi aminteasca, o privire pe strada care ii seamana..sau un vis.
si revin la ideea anterioara. visul e produsul ratiunii, nu al sufletului. si atunci, daca mintea mea stie ca nu trebuie sa ajunga intr-un anumit coltisor, pentru ca e incuiat si scrie mare si bolduit "INTERZIS", de ce imi joaca feste? asta inseamna ca visul e de fapt produsul sufletului (?!?!?!). how the f#%k can that be??
acum..sa-mi fie teama sa adorm?...

what happened to the supergirl? did she fly away? or did she just get weak?... lost her strenght...
did she lose her superpowers?

ce simt oamenii care stiu ca iubesc? care realizeaza ca intr-adevar au pierdut ceva ce nu vor mai gasi vreodata, ceva care a insemnat completare..ca vor trai toata viata cu amintirea acelui sentiment, resemnati ca l-au avut candva, dar nu a putut fi totusi complet si ca nu-l vor mai avea toata viata? ca s-au zbatut si ar fi trecut peste tot doar pentru a trai acel sentiment de completare si au ramas cu inversul..cu o piesa lipsa din puzzle, care s-a pierdut si nu mai poate fi recuperata.
cum oare te poti resemna si sa-ti traiesti viata, cand stii ca o parte din tine a ramas undeva in trecut? cum sa incerci in continuare sa gasesti fericirea, mergand inainte, stiind ca ea e undeva in urma? sa speri in van desi realizand...
multa lume o sa citeasca si o sa spuna "c`mon, nu s-a terminat aici, ai 23 de ani, sa vezi cate o sa mai intalnesti. acum disperi si intr-un an nici n-o sa mai stii cine e :)". dar eu nu sunt momente de disperare acum, ci de resemnare. "acum stiu si o sa traiesc in continuare cu asta. important e sa rezist."
sa spui: "asta e, merg mai departe. sunt constienta ca n-o sa-l uit"

tu no tienes alma

Pa' olvidarte dame un alma
Que no sepa nada de tus manos.

coffee and cigarettes

i must quit..you..