Se afișează postările cu eticheta people. faces.. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta people. faces.. Afișați toate postările

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

zacusca, bat-o vina!

pfff..cred ca asta-i cel mai bun inceput :)
Cred ca daca tot ne judecam in continuu unii pe altii si mereu avem parerea ca doar ceea ce gandim noi e corect, obiectiv si moral (si de fapt, din pacate, dpmv n-am ajuns sa atingem nici 50% din fiecare criteriu in parte – ele fiind, stim, mult mai multe dealtfel), pot sa trag si eu cateva concluzii,nu? Ca doar toti gresim, nimeni nu e perfect, unii isi constientizeaza vina, altii isi cer scuze desi nu prea au inteles cu ce au gresit si tot asa.
Eu cred ca ne ghidam dupa anumite tipare cand ii analizam pe cei cu care intram in contact si de cele mai multe ori nu zabovim foarte mult asupra detaliilor care-i scot, de fapt, din acele tipare si ii fac sa fie putin altfel, fiecare in felul lui. Tiparele astea au fost, intr-adevar, conturate ca sa ne vina in ajutor, insa de foarte multe ori ne incurca, din simplul motiv ca noi suntem superficiali, iar ele – la indemana. Si astfel, incepem trierea: ala blond in oala cu restul blonzilor, pe ala fara o mana il trecem la aia cu dizabilitati, aia care nu stie vorbeste romaneste – cu ai lor si asa mai departe. Asta, grosso modo, evident – la prima triere. Pentru ca (si de multe ori uitam asta) trebuie sa fie mai multe, nu doar una singura.
Numai ca-i mult mai simplu si mai practic, sa zicem, sa facem o analiza rapida asupra oamenilor, a situatiilor, sa le punem intr-o oala pe toate sa fiarba la foc mic. Chiar daca unele n-au nicio treaba cu altele si nu se potrivesc intre ele, pentru ca trebuiau sa fie in alta oala, in alta mancare, doar ca n-am fost destul de atenti la momentul trierii... Si-asa ajungem sa le punem eticheta si-apoi sa le punem pe raft, in debara, langa celelalte. Vedem ca s-au stricat la un moment dat, le desfacem si ne gandim la ce am fi putut face mai bine pentru ele. Recitim reteta, ne amintim daca am sortat toate ingradientele corect, mai cerem o parere.. Sau nu ne mai gandim deloc si le aruncam, cu tot cu borcan, ca doar n-o sa ne mai trebuiasca si la anul. Dar concluzia oricum e ca..am gafat-o cu zacusca. Si doar pentru ca am fost prea superficiali, sau prea neatenti, sau am avut impresia ca gandirea noastra e mereu corecta.
Judecam si iar judecam si de fapt habar nu avem. Pentru ca de la tiparele alea, se deschid milioane de ramificatii care ne diferentiaza unii de altii si carora noi nu le mai dam importanta, dar care fac marea diferenta.
Niciodata nu e atat de usor, decat daca nu ne intereseaza cum iese zacusca, ci doar ca am facut-o.
Si apoi, nuu e corect sa scoti omul dintr-o oala si sa-l bagi in alta la nesfarsit, sa privesti totul din perspectiva ta si sa ai impresia ca e bine. Cu totii avem fixuri pe care ramanem blocati cateodata si carora le dam apoi amploare, exageram, facem din tantar armasar. Si destul de des le comentam si cu altii. Aia care habar nu au, deci o iau de buna. In fine, asta-i alta poveste. Parerea mea e ca judecam oamenii, nu-i analizam, iar de multe ori ii judecam gresit, pentru ca nu avem toate ingredientele sau nu le imbinam corect. Nu putem spune niciodata ca stim adevarul despre un om, pentru ca niciodata n-o sa stim ce-I in capul lui. Putem doar sa ne dam cu parerea, din perspectiva noastra, din cum ni s-a parut noua o anumita situatie, din cum ni s-a parut ca am vazut sau auzit ceva.
Atatia oameni, atatea modalitati de a percepe lucrurile si atatea “realitati” - cand de fapt realitatea-i una si nimeni n-are dreptul sa spuna ca a lui e corecta, atata timp cat nimeni nu cunoaste adevarul.
Sugestia mea ar fi sa ne luam mai multe oale si sa analizam mult mai in detaliu ingredientele si retetele, facand abstractie de tiparele gasite pana acum sau folosindu-le intr-o cantitate mult mai redusa. Facand un efort de a gandi cat se poate de obiectiv,nu din perspectiva unuia sau a altuia. Macar sa vedem daca e vreo diferenta. Sau, daca nu ne intereseaza atat de mult incat sa o facem, sa nu ne mai dam cu parerea.
Acuma mi-am dat eu cu parerea, daca mi s-a permis sau daca am deranjat cu ea..poate aveam si eu dreptul sau datoria de suflet s-o fac.


Hai cu 2012!!! :))))

marți, 5 ianuarie 2010

mă revolt..puţin

am mai spus că nu vreau decât linişte. şi parcă de-a naibii, toată lumea îşi gaseşte de scormonit prin colţuri şi mă trezesc, atunci când mi-e lumea mai dragă, că iar e vraişte şi tre' să fac curăţenie. s-a aşezat fiecare pe câte un colţişor de nerv şi se distrează de mama focului, tropăind cu bocancii în capul meu - că deh, a nins iar şi e frig. da' nu v-aţi fi găsit şi voi de treabă asta vară când toţi purtau şlapi, măcar sa nu rămână urme pe termen îndelungat.. deşi probabil e mai interesant aşa..
ce să mă mulţumească?! măcar de-ar reuşi să nu mă mai scoată din sărite, tare bine ar fi!
sună isteric probabil. dar chiar nu mai rezist să încerc să explic lucruri simple unor oameni a căror părere mă interesează. acelaşi lucru mereu şi degeaba. se mai strică placa.
sunt dezamăgită, aşa în general. nu tristă sau deprimată. dezamăgită. nu cumva e mai rău aşa?!
opriţi-vă.
P a u z a .
vreau să mă bucur de ceva. vreau sentimentul ăla..

joi, 10 decembrie 2009


am o săptămână foarte proastă. e gri totul. foarte gri.
cu toate astea, când intru acolo şi îl văd tot griul dispare. intru în altă lume.
vlăduţ(2ani si 10 luni) are un autism uşor. e un copil care are posibilitatea de a face terapie.
însă ceea ce nu înteleg cei mai mulţi este faptul că nu noi îi ajutăm pe ei să se adapteze lumii noastre. ei încearcă să ne introducă în lumea lor. nu facem terapie pentru ca ei să fie ca noi. ci doar pentru a fi cu ei.

joi, 3 decembrie 2009

dependente


..la oameni ma gandeam.. la modul in care ajungi sa-ti fie necesar un om sau mai multi. doar pentru a nu fi singur si chiar daca unii nu merita atentie sau incredere.
e ca atunci cand vrei sa fumezi si n-ai tigari. ca practic nu ti-ar trebui neaparat, dar numai gandul ca n-ai te preseaza sa gasesti o solutie..
numai ca dependenta asta de oameni te duce de cele mai multe ori pe cai gresite. acorzi credit in speranta ca o sa fie bine si te trezesti ca..nu e ok nici de data asta. si-ti vine sa iei o pauza de la toti, doar ca speranta (aia ultima) nu iti permite sa te opresti..
ce nu intelegem noi e ca suntem dependenti de mult prea multe lucruri prea putin importante.. iar cea mai periculoasa e dependenta fata de oamenii din jur..
si totusi..next, please!

marți, 24 noiembrie 2009

ghici..cine vine la cina ;)


pentru ca povestea poate deveni interesanta..
acum o saptamana abia plecam din cluj. total confuza si riscand o mica depresie. dar nu m-am lasat sa cad. si pentru asta mi s-a dat si un mic ajutor. si uite ca mi-e bine.. de ce n-ar fi? doar pentru ca unii se hotarasc sa intoarca spatele? nicio problema, il intorc si eu, pentru moment, cu gratie ca intotdeauna si cu o miscare la care poate nimeni nu s-ar fi asteptat. poate chiar nici eu :)
momentele vin si pleaca. si asa o sa fie mereu, m-am obisnuit, e singura chestie pe care n-o s-o pot controla niciodata din cate vad.. dar e ok, am invatat sa accept. e ca la cinema: cand filmul se termina te ridici si pleci. e singurul caz in care ma intorc cu placere sa vad acelasi film, dar cu alti ochi, la anumite intervale de timp. nu cred totusi ca as putea sa-l urmaresc chiar in continuu, insa tocmai pentru ca imi place ca ma surprinde de fiecare data. mereu gasesc ceva nou. si mereu ajunge la final.
acum simt nevoia de agitatie, iar alegerea asta mi se pare chiar potrivita pentru starea din prezent..si poate, cine stie, pentru perioada urmatoare, insa nu vreau sa ma gandesc din punctul asta de vedere la viitor..am alte lucruri asupra carora trebuie sa ma concentrez. mi s-a spus aseara ca fac asta ca sa uit. dar nu vreau sa uit, din moment ce mi-a fost bine. vreau acum sa imi ocup timpul. si sa-mi fie bine in continuare, insa altfel.
m-a surprins ca a aparut exact la momentul potrivit. si rad. imi place la nebunie sa rad!

luni, 28 septembrie 2009

black for u, white for me..

imi zicea o prietena azi ca am doua variante:ori vreau cu adevarat sa-l invat (adica o fac pt ca imi doresc), ori o consider ca pe un stres si o las balta. ideea e ca eu mi-as fi dorit, dar parca simteam ca nu trebuie..
in seara asta incep o discutie cu el, la care asista si fratele lui, in care el din start nu a inteles nimic..pe parcursul ei a incercat sa ma opreasca din incercarea mea de a-i spune "deschide ochii", ca intr-un final sa ajunga sa-mi spuna ca sunt nebuna. acolo m-am blocat putin si am realizat ca e zadarnic.. la un moment dat i-a spus si frate-su, care doar ascultase discutia: "ba, n-ai inteles nimic"
mi-am gasit si solutia: ma stopeaza sa mai incerc..imi spune ca sunt nebuna, dar cineva care m-a ascultat mi-a spus ca nu sunt. m-am gandit ca poate vrea sa gandeasca si el ca noi, dar mi-a demonstrat ca nu.
deci pornim gps-ul si mergem mai departe doar cu cine vrea..

miercuri, 16 septembrie 2009

sâmbătă, 28 februarie 2009

have a break.. have a kit-kat..


or whatever..if it`ll do the magic for u..pliiiizz!

this is weird!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
de cateva zile aveam o stare mai mult decat buna fara absolut niciun motiv (no, i`m not on drugs).. zambeam, era soare afara, toate neasteptat de bune.

si vine seara. ajung si eu acasa ca tot omu`, obosita dupa o zi intreaga de shopping ;)) (ma rog, mai mult window-shopping)..mare greseala! totul a inceput cu un sms primit din greseala (am crezut eu, pentru ca nu ma aveam nr in agenda). ok, zic.."multumesc pt cuvintele astea, da` ai gresit nr"..well no! in al 2lea s-a semnat si totul a inceput sa capete sens..just great! pfff!!!!
ok..punem muzica vesela si trece. ei da?!! a urmat un telefon (de la o alta persoana care tinea sa-mi spuna ce are pe suflet si cat de mult se caieste) si vreo doua conversatii scurte si seci (din partea mea, ca probabil ei/ele ar fi vrut sa le dezvolte) pe messenger, pe tema "imi pare rau pentru ce s-a-ntamplat".

cred ca-i ceva in aer..or fi aflat cu totii in seara asta ca-i sfarsitul lumii (mai putin eu, apparently) si si-au facut rapid listuta cu "persoane carora trebuie sa le cer iertare"? o sa murim in noaptea asta? c`mon, tell me, macar sa chem pe cineva la mine, sa nu mor singura ca e trist..nvm..
s-or fi lovit cu totii la cap (in acelasi timp????) si au realizat ca tre` sa devina oameni mai buni?
sau, si mai bine: au cu totii impresia ca sunt atat de idioata incat sa-i cred????
si oricare ar fi motivul, why should i care? adica, ok, inteleg ca va pare rau, da` v-ati gasit toti in aceeasi zi (mai exact, seara)? da` eu ce vina am sa-mi stricati buna-dispozitie? :(

ideea e ca eu ma supar da'-mi trece repede, iert usor oricat rau mi-ai face sau oricat de urat te-ai purta cu mine. iert dar nu uit. evăăăr!! imi ramane gustul ala amar.. si ma enerveaza cand revine asa, pe nepusa masa. e cah!

so how weird e ca se trezira cu totii cand mi-era lumea mai draga?! eram dupa cateva zile de soare, vazusem un film dragut..liniste si pace!..
cred ca o sa ma culc. inchid laptop-ul si telefonul si asa o sa fiu safe. n-o sa mai poata nimeni lua legatura cu mine. nu deschid daca-mi bate careva la usa si totul o sa fie ok.. uff, da, asta-i solutia!

SFAT pt cei interesati: daca mai aveti sa va cereti scuze catarati-va pana la geamul meu, la 3 (ma gandesc ca e foarte dificil si poate renuntati pe drum)..sau tineti-le pt voi..macar pana maine. multumesc anticipat!

duminică, 22 februarie 2009

"..si daca ma iubesti o sa faci cum te rog.."


"..deci tu asta vrei?"
"asta vreau!"..ei pe naiba! nici macar ea nu credea...
cred ca ne place sa fim masochisti. adoram sa ne scaldam in agonie, sa intram in jocuri ametitoare care nu ne permit sa ne mentinem echilibrul. ne place sa ne doara.. sustinem ca vrem liniste, cand de fapt iubim furtuna...
"..sa nu ne mai vedem. pentru ca, de fiecare data cand te vad, ma doare stomacul si-am emotii ca la examen si mi se-nroseste pielea.." - ceva de genul 'lasa-ma in pace, dar te rog, nu pleca'..
e vorba de situatiile in care ne dam seama de la inceput ca nu e bine, ca va fi un dezastru total, insa preferam sa ne amagim ca nu e asa, doar pentru cateva clipe de (ceea ce avem impresia pe moment ca e) fericire..cand simti si iubire si ura, dar nu iti dai seama care e mai puternica..detesti sentimentul asta, dar daca ajungi ti-l reprimi, care mai e farmecul vietii?! - tocmai asta: lipsa suferintei, a acelui roller coaster din care nu mai poti cobori si care pana la urma ajunge sa-ti faca rau fizic si psihic...
crestem si invatam ca e mai importanta linistea decat cele 5 minute de euforie. pentru ca altfel nu mai reusim sa evoluam. ramanem agatati de jocul copilariei. si nu vorbesc de o iubire controlata, inodora si insipida, ci de una ceva mai matura...
eu inca mai incerc sa gasesc calea de mijloc..pardon, inca ma mai amagesc ca ea exista...

marți, 10 februarie 2009

mea culpa

ok...ma simt...a fost urat din partea mea. eram nervoasa si am simtit nevoia sa ma descarc. nu era cazul si nici locul. deci, imi cer scuze, am sters postul respectiv. cei care l-au citit stiu despre ce-i vorba...
nu urasc pe nimeni, cel mult dispretuiesc, dar asta nu imi da dreptul sa generalizez si sa lovesc cu niste cuvinte..mai putin dragute...
da, intr-adevar, toti oamenii au dreptul la opinie, insa fara a generaliza si cu o atitudine pe cat posibil obiectiva...my bad, i admit!
sorry.

duminică, 25 ianuarie 2009