ce caut eu în viaţa mea?

se întâmplă. se întâmplă să simţi lucruri, dar să nu crezi în ele până în momentul în care ai şi o certitudine..să zici "hai că sunt eu paranoic, poate nu-i chiar aşa".
şi când te-aştepţi mai puţin îţi vine confirmarea. deşi totuşi parcă şi momentul ăsta îl văzusei deja. ai văzut de prea multe ori. de fiecare dată cu alţi ochi. doar că acum ai obosit să mai cauţi o explicaţie. te-ntrebi doar dacă e adevarat ce ai crezut până acum sau nu. răspunsul ar rezolva întregul puzzle.
what's next? ce-a fost si până acum câteva minute.

mais moi j'y crois..

mă revolt..puţin

am mai spus că nu vreau decât linişte. şi parcă de-a naibii, toată lumea îşi gaseşte de scormonit prin colţuri şi mă trezesc, atunci când mi-e lumea mai dragă, că iar e vraişte şi tre' să fac curăţenie. s-a aşezat fiecare pe câte un colţişor de nerv şi se distrează de mama focului, tropăind cu bocancii în capul meu - că deh, a nins iar şi e frig. da' nu v-aţi fi găsit şi voi de treabă asta vară când toţi purtau şlapi, măcar sa nu rămână urme pe termen îndelungat.. deşi probabil e mai interesant aşa..
ce să mă mulţumească?! măcar de-ar reuşi să nu mă mai scoată din sărite, tare bine ar fi!
sună isteric probabil. dar chiar nu mai rezist să încerc să explic lucruri simple unor oameni a căror părere mă interesează. acelaşi lucru mereu şi degeaba. se mai strică placa.
sunt dezamăgită, aşa în general. nu tristă sau deprimată. dezamăgită. nu cumva e mai rău aşa?!
opriţi-vă.
P a u z a .
vreau să mă bucur de ceva. vreau sentimentul ăla..

Dream..

"- mi-e dor de mare. îmi place la mare că eşti curat tot timpul. marea te spală.
- şi eşti sărat, nu? te spală şi te sărează.
- tu ai fost vreodată la mare?
- nu, da' am visat c-am fost. într-o zi mi-a intrat nisip în ochi şi-am plâns toată ziua.
- şi când ai intrat în apă ţi-a trecut.
- mda..şi am visat o căsută de paie pe plajă, în care o să stau şi iarna si vara.
- şi mai e cineva în ea?
- suntem numai noi doi. a, şi marea..
- păi şi nu intră apa în căsuţă când e furtună?
- nu. când e furtună intram noi în apă şi ne plimbăm prin valuri.."


VAMA VECHE...Dragostea
Asculta mai multe audio Muzica

acum ceva timp visam cu ochii deschişi la o plajă pustie, un şezlong şi un hamac.. îţi mai aduci aminte?..

care eu, care tu?..

A stupid mission and a lethal fight...

nu ma pot abtine uneori..

ghici..cine vine la cina ;)

pentru ca povestea poate deveni interesanta..
acum o saptamana abia plecam din cluj. total confuza si riscand o mica depresie. dar nu m-am lasat sa cad. si pentru asta mi s-a dat si un mic ajutor. si uite ca mi-e bine.. de ce n-ar fi? doar pentru ca unii se hotarasc sa intoarca spatele? nicio problema, il intorc si eu, pentru moment, cu gratie ca intotdeauna si cu o miscare la care poate nimeni nu s-ar fi asteptat. poate chiar nici eu :)
momentele vin si pleaca. si asa o sa fie mereu, m-am obisnuit, e singura chestie pe care n-o s-o pot controla niciodata din cate vad.. dar e ok, am invatat sa accept. e ca la cinema: cand filmul se termina te ridici si pleci. e singurul caz in care ma intorc cu placere sa vad acelasi film, dar cu alti ochi, la anumite intervale de timp. nu cred totusi ca as putea sa-l urmaresc chiar in continuu, insa tocmai pentru ca imi place ca ma surprinde de fiecare data. mereu gasesc ceva nou. si mereu ajunge la final.
acum simt nevoia de agitatie, iar alegerea asta mi se pare chiar potrivita pentru starea din prezent..si poate, cine stie, pentru perioada urmatoare, insa nu vreau sa ma gandesc din punctul asta de vedere la viitor..am alte lucruri asupra carora trebuie sa ma concentrez. mi s-a spus aseara ca fac asta ca sa uit. dar nu vreau sa uit, din moment ce mi-a fost bine. vreau acum sa imi ocup timpul. si sa-mi fie bine in continuare, insa altfel.
m-a surprins ca a aparut exact la momentul potrivit. si rad. imi place la nebunie sa rad!

Zaho

another day in paradise

just think about it..

:)

un remake dragut..


i've got nowhere left to hide
looks like love has finally found me..

vineri

se intampla lucruri..si se intampla cu o viteza atat de mare incat uneori simt ca nu pot sa respir..si abia a inceput..ce faceam acum 3 saptamani? nici nu conteaza, pentru ca acum intr-adevar se intampla lucruri..intensitate..
imi spunea ieri razand "esti la mama naibii in franta,in casa mea,pe un pat mancand cereale.cu mine.acum 3 saptamani unde erai?"
si tipa din melodie zicea ceva de genul "e timpul sa ma astepti, pentru ca si eu am avut timp si voi avea in continuare sa te astept".
e bine.

subiect inchis

ideea e in felul urmator: am gasit piesa asta si..mi-am amintit de niste lucruri..de o iubire care a durut timp de 5 ani si care a lasat un gust foarte amar.. dar nu mi-am amintit cu aceeasi durere, ci cu un sentiment de tristete grea, ca toate astea chiar mi s-au intamplat.. fiecare cuvant, fiecare silaba coincide cu povestea mea trista. a fost. acum a ramas amintirea..sad, sad memory...
n-aveam de gand sa mai scriu despre asta, dar piesa si felul in care o canta Ayo, m-au miscat enorm.. so here i am, waisting another beautiful, but this time last song on you:

mind vs. soul

nu inteleg inima asta...de ce nu ne permite sa alegem pe cine sa iubim...de ce intotdeauna ne indragostim de cine nu trebuie, iar pe cei cu care am putea fi fericiti, nu ii putem iubi..
ok, sa zicem ca inima nu poate fi controlata, ca sentimentele exista fara ca noi sa putem sa le stapanim. dar mintea? peste ganduri avem control absolut, se spune...inseamna atunci ca visul nu e fructul imaginatiei, ci tot a sufletului. pentru ca eu reusisem sa imi asez gandurile in ordine si sa ma linistesc. sa rationez. sa aleg cu mintea o alta cale. sa uit. eram ok cu asta, ma obisnuisem sa nu ma mai uit in urma si sa nu ma mai gandesc la ce nu trebuie. pentru ca mi-am impus sa-mi treaca. sunt lucruri mult mai importante la care trebuie sa ma gandesc acum si efectiv nu-mi pot pierde timpul cu niste sentimente. m-am gandit si ca, daca incerc sa le ignor si sa le arat ca nu imi pasa de ele or sa se supere si or sa plece. si era bine asa...
ei, dimineata m-am trezit cu un sentiment ciudat. am deschis ochii si prin minte mi-a trecut un flash. m-am ridicat brusc, sperand ca-n felul asta o sa sperii sentimentul ala sau o sa ma trezesc de tot si-o sa-mi dau seama ca nu e ceea ce cred eu ca e. dar nu...de ce ti-e frica nu scapi! l-am visat. si bineinteles ca asta m-a rascolit si nu am fost buna de nimic toata ziua. de asta mi-e teama, ca atunci cand ma linistesc trebuie sa ma zguduie cate ceva. un cuvant auzit aiurea sau un gest care sa-mi aminteasca, o privire pe strada care ii seamana..sau un vis.
si revin la ideea anterioara. visul e produsul ratiunii, nu al sufletului. si atunci, daca mintea mea stie ca nu trebuie sa ajunga intr-un anumit coltisor, pentru ca e incuiat si scrie mare si bolduit "INTERZIS", de ce imi joaca feste? asta inseamna ca visul e de fapt produsul sufletului (?!?!?!). how the f#%k can that be??
acum..sa-mi fie teama sa adorm?...

la gatul meu

:)....

daca as fi fost eu tu,
n-ar fi fost prea greu sa fiu si eu.
dac-atunci erai a mea,
n-ar fi fost prea greu sa fiu al tau.
mana ta langa a mea...
daca ai fi fost tu eu,
n-ar fi fost prea greu sa fii si tu.
dac-atunci eram al tau,
n-ar fi fost prea greu sa fii a mea.
mana ta langa a mea...
daca as fi fost eu tu,
n-ar fi fost prea greu sa fiu si eu.
dac-atunci erai a mea,
n-ar fi fost prea greu sa fiu al tau.
mana ta langa a mea...

mana ta se lasa, se lasa mangaiata,
parul tau - funie strans legata
la gatul meu....

you

that`s it..make me hate you...make me scream from the bottom of my lungs: I HATE YOU!!!
you just don`t know how good that makes me feel..all that rage inside me, begging to come out...
your game is over now. you just can`t come in and out my life whenever you want to. i told you, you`re game is too old and worn out. i`ll let you play alone from now on, see how that feels, baby. is it cold? is it bitter?
it`s not revenge...you just woke me up for good.
can u see me smiling?
i`m keeping my coffee..and my cigarettes...i quit YOU!

ce simt oamenii care stiu ca iubesc? care realizeaza ca intr-adevar au pierdut ceva ce nu vor mai gasi vreodata, ceva care a insemnat completare..ca vor trai toata viata cu amintirea acelui sentiment, resemnati ca l-au avut candva, dar nu a putut fi totusi complet si ca nu-l vor mai avea toata viata? ca s-au zbatut si ar fi trecut peste tot doar pentru a trai acel sentiment de completare si au ramas cu inversul..cu o piesa lipsa din puzzle, care s-a pierdut si nu mai poate fi recuperata.
cum oare te poti resemna si sa-ti traiesti viata, cand stii ca o parte din tine a ramas undeva in trecut? cum sa incerci in continuare sa gasesti fericirea, mergand inainte, stiind ca ea e undeva in urma? sa speri in van desi realizand...
multa lume o sa citeasca si o sa spuna "c`mon, nu s-a terminat aici, ai 23 de ani, sa vezi cate o sa mai intalnesti. acum disperi si intr-un an nici n-o sa mai stii cine e :)". dar eu nu sunt momente de disperare acum, ci de resemnare. "acum stiu si o sa traiesc in continuare cu asta. important e sa rezist."
sa spui: "asta e, merg mai departe. sunt constienta ca n-o sa-l uit"

tu no tienes alma

Pa' olvidarte dame un alma
Que no sepa nada de tus manos.

povestea...

spuneam ca e veche si ca incepe sa devina patetica..ea sau eu...o poveste care nu se mai termina, care poate e doar in imaginatia mea...desi, in momentele lui de sinceritate (luciditate as zice eu) "el" spune ca ar fi real totul.
ce oameni bolnavi! m-am enervat!

coffee and cigarettes

i must quit..you..