mda..

am impresia ca tin cu tot dinadinsul sa-mi fac rau singura. ma tot leg de persoane langa care stiu ca nu as putea avea un viitor sau care stiu ca nu-mi fac deloc bine. ma pun in situatii limita si-apoi ma zbat sa ies din ele.. dupa care ma intreb cum de am ajuns acolo, de ce trebuie sa trec prin asta, de ce nu am gasit si eu drumul ala cautat de toata lumea..
imi zicea mama, la un moment dat, ca-mi place sa plang.. cam urat din partea ei mi s-a parut atunci, dar acum chiar eu as putea spune ca-mi place sa ma chinui.
si totusi nu e chiar asa. eu ma vad ca o persoana comoda si relaxata. de ce sa-mi placa sa ma agit mereu ca sa ies din anumite situatii? nu reusesc sa ajung la o concluzie despre mine, lucru care ma enerveaza enorm..
cea mai simpla pentru mine (si, evident, pentru cei din jur) ar fi ca sunt o ciudata. dar nu poate fi chiar atat de usor..ca si ciudatenia asta se caracterizeaza intr-un anumit fel. ei, felul ala nu reusesc eu sa-l inteleg..
si pana la urma ma gandesc c-ar trebui sa nu ma mai gandesc atat de mult la asta (revenind la ideea initiala, uite ca singura imi mai creez inca o problema) si sa-mi vad de mini-vacanta asta..sau poate sa incerc sa-nvat la mate..sau la finante..mda..