Discursul lui Osho despre frica morţii:


Moartea nu este inamicul. Ne apare in modul asta fiindca suntem prea legati de viata.Frica de moarte naste din aceasta cauza.Deoarece suntem prea legati de viata nu putem intelege ce este moartea.Si nu numai, dar nu putem intelege nici ce este viata.Omul incapabil de a cunoaste moartea ,va fi incapabil sa cunoasca viata , pentru ca in fond nu este vorba de altceva decit despre doua ramuri ale aceluiasi copac.Daca ti-e frica de moarte , iti va fi frica si de viata-pentru ca viata este ceea care te conduce spre moarte.Numai traind vei ajunge sa mori.
Tie ti-ar placea sa devii stagnant ,congelat,ca sa nu mergi inainte ,in asa fel ca moartea sa nu vina nicodata.Ti-ar placea sa te impotmolesti pe undeva in decursul vietii ,in asa fel ca moartea sa nu mai vina. Un om caruia ii este frica de moarte, se tine legat prea tare de viata;dar ironia este ca desi fiind legat mult de viata, devine incapabil de a vedea ce este viata;ramine intr-un stadiu de profunda ignoranta, intr-o stare de mare neintelegere.
De aceea una din lucrurile fundamentale de inteles este acesta :moartea nu este inamicul.Nu poate fi inamicul.In realiatate ,inamicul nu exista.Existenta(Dumnezeu.Nota:asa se exprima Osho cind este vorba despre Dumnezeu asta fiindca discursul sau nu face referire catre persoane dintr-o numita religie ) este o unitate globala.Totul este prieten.Totul este al tau, iti apartine si tu ii apartii.Nimeni este strain aici.
Existenta ti-a dat viata; te-a luat in pantecul ei.Si cind mori ,te intorci pur si simplu la izvorul original pentru a te odihni si a renaste din nou. Moartea este o odihna. Viata este activitate ,moartea este odihna.Si fara odihna,nici o activitate nu devine posibila.Viata este precum ziua iar moartea este precum noaptea.Iar fara noapte ziua nu poate exista.Este nopatea cea care te pregateste pentru zi ,este noaptea cea care te reface ,si-ti da energie.In somnul profund ajungi in acelasi punct înspre care te conduce moartea.
In fiecare noapte intilnesti moartea - si este o mica moarte - din cauza asta te trezesti dimineata asa plin de viata. Persoanele care nu "mor" in fiecare noapte sunt nenorocoase. Dimineata sunt mai obosite decit in momentul in care s-au culcat. Au visat ,iar in somn au ramas agatate de viata. Nu s-au lasat intr-un profund abandon.Nu au permis mortii sa-i posedeze ,de avea grija de multe lucuri si de a da lor odihna,relaxare,energie proaspata.Aceste persoane sunt foarte nenorocoase.Norocosii sunt cei care intra intr-un somn foarte profund,un somn fara vise.Dimineata sunt din nou plini de viata,pregatiti sa infrunte viata cu miile ei fete ,plini de bucurie ,plini de resurse,pregatiti sa infrunte toate infruntarile pe care viata le propun. Moartea este simila noptii.
Viata este yang iar moartea este yin.Viata este masculina,iar moartea este feminina.Viata este agresiune,ambitie - efortul enorm de a cistiga-dobindi ceva.Iar moartea este relaxare contra oricarui efort,este o calatorie interioara .Este o relaxare in interiorul nostru.In filosofia Zen este numita locul de odihna . Viata este o aventura; te indepartezi de tine insuti ,te indrepti tot mai departe .Cu cat te indepartezi mai mult cu atit te simti mai nefericit..Cauti fericirea ,dar cu cat cauti mai mult fericirea,cu atit mai mult te indepartezi de ea.Si poti sa vezi foarte bine in viata ta.Nu este o filozofie ,este o simpla constatare .Toti cauta fericirea.Dar cu cat te indepartezi cu atit mai nefericit devii.
Viata este cautarea fericirii, dar te duce catre nefericire.Fiindca intr-o zi n-ai sa mai poti ,esti obosit si foarte plictisit .Aventura asta nu te mai fascineaza .Si te relaxezi in interiorul tau,te intorci acasa.Cu cat uiti de fericire cu atat mai fericit devii.In ziua in care incetezi sa mai cauti fericirea,tu esti fericit. Viata este promisiunea fericirii, dar numai o promisiune.O promisiune niciodata indeplinita.Este moartea cea care iti indeplineste promisiunea.De aceea repet:moartea nu este inamicul..Moartea este casa unde ajungi dupa multe si lungi calatorii-obosit,frustrat,terminat-pentru a gasi adapost ,pentru a te odihni,pentru a recupera vitalitatea pierduta. O chestiune este acesta.
A doua este: viata si moartea nu sunt in contrast asa cum par.Tu crezi ca ai luat viata in momentul in care te-ai nascut si ca moartea va veni in momentul in care vei muri.Motiv pentru care intre el este o diferenta de 50,60,100 de ani.Nu este asa.Din momentul in care incepi sa respiri ,incepi si sa mori.Pentru toata viata nasterea(viata) si moartea te insotesc .In fiecare moment viata si moartea sunt prezente - doua roti ale aceluiasi car.Merg impreuna.Sunt simultane.Nu este posibil sa le separi - 50,70,100 de ani este o distanta prea mare.Nu este posibil sa le despartim in asa fel - ele sunt prezente in fiecare moment .In fiecare moment ceva se naste si ceva moare. Moartea si viata sunt impreuna.
Si dupa 70 de ani nu mai poti de muritul si nascutul asta.Esti satul de jocul asta.Vrei sa mergi acasa. Te-ai jucat cu castele de nisip.Ai discutat ,te-ai luptat pentru castelele tale de nisip: asta e al meu si ala e al tau,cind ajunge ..ajunge!A venit seara iar soarele apune si vrei sa te intorci acasa.Dupa 70 de ani te cufunzi intr-o adinca odihna .Dar moartea si viata inainteaza impreuna.Vazindu-le in lumina aceasta vei intelege.In fiecare moment sunt amindoua prezente.
De aceea nu este nevoie sa ne fie frica. Nu putem spune ca mortea va surveni cindva in viitor.Viitorul creaza numai probleme: se va intimpla cindva in viitor-ce putem face ca sa ne protejam?Cum sa creem un mare zid chinezesc in jurul nostru? Ce dispozitii sa dam ca tie sa nu ti se intimple,sau cel putin sa o mai aminam un pic? Dar deja ti se intimpla.Nu este o chestiune de viitor. Ti se intimpla de cind ai venit aici.Nu poti s-o amini ,nu poti face nimic in privinta ei!Nu exista nici un mod pentru a face ceva.Este acelasi proces al vietii-moartea face parte din acelasi proces al vietii.
De exemplu, devine foarte foarte clar cind faci dragoste .Este natural, pentru ca dragostea i-ti da un sens de implinire in viata.Dar ai observat?Dupa fiecare data cind faci dragoste simti o stare de depresie.Esti relaxat ,linistit dar si cu un subtil sens de frustrare.Cind esti pe culmea dragostei esti si pe culmea vietii ,si dupa aia,deodata cazi in abisul moartii.De fiecare data cind faci dragoste te vei ridica pina pe culmea vietii si,in mod natural,vei vedea si abisul mortii care te inconjoara.Valea mortii este foarte vizibila cind culmea vietii este foarte inalta.
Din aceasta experienta au aparut doua tipuri de cultura in lume.Prima este impotriva sexului iar cealalta este impotriva mortii. Cultura care este impotriva sexului pune accentul pe frustarea care urmeaza dupa fiecare act sexual.O intereseaza mai mult valea .Spune “Uite, nu ai realizat nimic:numai frustarare!Era totul numai o iluzie;acel virf ,acel orgasm era numai o iluzie momentana.Si din nou te gasesti cu picioarele pe pamint,adica de unde ai plecat spre virf.Aceea a fost numai o iluzie ce ai creat,dar realitatea este aceasta”.
Dupa fiecare act sexual , fiecare se gindeste la cum putem renunta la modul asta de viata,de a iesi din acest cerc trist si vitios.Ideea abstinentei sexuale este rezultata din cauza acestei a doua parti.Este acolo.Iar cei care sunt impotriva sexului vad numai asta.Cei care sunt impotriva mortii n-o vad.Persoanele care sunt impotriva mortii vad numai virful,nu au curajul sa se uite in vale.Cind au ajuns in virf inchid ochii si adorm. Nu se gindesc la vale.Valea este acolo , dar ei au ales numai culmea.Dar atentie daca vrei sa vezi numai culmea i-ti va fi foarte de frica de moarte pentru ca nu ai avea experienta.Moartea va ramine pentru totdeauna necunoscuta.O vei intilni numai cind vei muri.Si atunci va fi prea mult pentru tine, prea necunoscuta, vei suporta un soc teribil.
De aceea persoanele care sunt impotriva mortii si vad numai culmea vietii,culmea orgasmica al actului sexual, vor eviat valea,nu se vor uita inauntru.Dar in cele din urma ,intr-o zi ,valea se va intrezari.Iar ei sunt infricosati.De asta in Occident ,unde sexul este mai liber si oamenii nu sunt asa de contrari sexului, sunt foarte impotriva mortii.Toti lupta impotriva mortii.Moartea ,in vreun mod , trebuie sa fie distrusa. In Orient oamenii sunt impotriva sexului. Vad numai valea.Nu se uita la culme;spun ca ,culmea este numai o iluzie.Pentru ca se uita numai in vale si-au indreptat atentia inspre moarte, pregatiti pentru moarte.De fapt , sunt in asteptarea mortii. In Orient idealul cel mai inalt este de muri asa de total de nu a mai fi nevoie sa renasti.Asta este moartea suprema.
In Occident idealul este acela de a crea o situatie in care sa nu poti muri; sa continui sa traiesti-tot mai mult.Ambele atitudini sunt dezechilibrate .Fiecare dintre ele creaza un fel de dezechilibru in tine,iar acest dezechilibru este neajunsul omului. Un om adevarat ,o persoana autentica , infrunta orice fara sa aleaga.Nu spune :”Voi privi numai culmea fara sa uit in vale”.O va vedea asa cum este.Si nu va alege. Non-alegerea este Zen. A fi fara de alegere este Zen, vazutul lucrurilor in totalitatea lor-bune sau rele,paradis si infern,viata si moartea,ziua si noaptea,vara si iarna-vazutul lucrurilor asa cum sunt. Zen nu-ti da de ales in sensul ca-ti spune :”Daca alegi i-ti va intotdeauna frica de ceea ce nu ai ales.”Incearca sa intelegi : daca alegi ceva v a fi ca o capcana pentru ca te vei gindi in continuu la ceea ce nu ai ales,pentru ca non-alegerea este partea refuzata,non-alegerea este partea reprimata.Iar non-alesul va incerca sa se razbune.Non-alesul se pregateste-intr-o zi ,intr-un moment de slabiciune,resentimentul sau va exploda.
De aceea , omul care este impotriva sexului va avea parte de razbunarea sexului-care poate sa explodeze in fiecare moment.Iar omul caruia ii este frica de moarte, traieste cu o frica constanta:mortea e pe drum.O stie.Este o intelegere muta.Ca o vede sau nu ,nu este nici o diferenta.A vedea sau nu vedea nu o face sa dispara.Este acolo.Stii ca este acolo si ca e pe vine.Si cu fiecare moment se apropie. Omului care este impotriva sexului ii este frica ca sexualitatea poata sa patrunda in constiinta lui in orice moment.Iar omului care este impotriva mortii ii este frica ca moartea o sa vina si o sa-l distruga.
Ambele tipologii ramin focalizate pe frica; iar ambele tipologii ramin intr-un stadiu conflictual,intr-o lupta continua.Nu sunt intr-un stadiu de liniste, de echilibru.Echilibrul este prezent cind nu alegi, cind vezi realitatea asa cum este.Viata nu este o chestiune de “ori asa-ori asa” ,nu este nimic de ales.Totul este unic.Prin alegerea ta nimic nu se schimba.Alegind , numai tu ramii intr-un stadiu de ignorare.Obiectul alegerii tale este o parte dar si obiectul non-alegerii tale este o parte a realitatii.Partea pe care nu ai ales-o va ramine pe linga tine, in asteptarea de a fi aleasa.Nu poate disparea , nu exista nici un mod de a face-o sa dispara.Daca iubesti prea mult viata si nu vrei sa vezi realitatea mortii…moartea va veghea in jurul tau ca o umbra.
In filozofia Zen se spune:luati-le in considerare pe amindoua, sunt o parte unica, sunt impreuna.Luindu-le in considerare pe amindoua,fara a alege, fara prejudecati, le vei transcende.Luindu-le in considerare pe amindoua ,nu te identifici cu viata dar nici cu moartea.Cind nu te mai identifici esti liber, te-ai eliberat.
Identificarea este singura inchisoare.Incearca sa intelegi pe deplin, deoarece aceasta este cauza primara a suferintei noastre, a sclaviei noastre.
Identificarea – acest cuvint este plin de semnificat.Semnifica ca te-ai identificat cu o parte din viata si incepi sa crezi ca acea parte este totul.Nu este nimic gresit in insasi acea parte,numai ca este doar o parte; nu este totul.Cind incepi sa consideri partea insasi drept totul , apare o separare , o diferentiere.Cind incepi sa vrei sa crezi ca acea parte este totul;devii orb in privinta cu totul..Si te vei gasi in conflict cu realitatea.
Dar impotriva realiatii nu poti invinge ,tine minte.Nu poti cistiga impotriva realitatii.Este imposibil.Nu se intimpla ,nu se poate intimpla.Poti sa invingi numai cu realitatea,dar niciodata impotriva ei.Victoria este posibila cu realitatea.Iata de ce marii Maestri au sustinut renuntarea la lupta impotriva realitatii. A renunta la aceasta lupta inseamna a fi cu relitatea.Victoria este certa-pentru cea care va cistiga va fi realitatea.Intotdeauna invinge realitatea. Daca esti cu ea vei fi un invingator;daca esti impotriva ei , vei fi un pierzator.Si suntem cu totii pierzatori fiindca am continuat sa luptam.
Alegem o parte si pretindem ca este totul.Alegem viata indepartind-o de contextul ei esential-moartea – si spunem:”Acesta sunt eu.Eu sunt viata.”Facind asa i-ti creezi probleme.Vei ramine identificat cu aceasta identificare.Ce vei face cu moartea ?Si moartea este acolo, se intimpla in fiecare moment,iar intr-o zi te va lua prin surprindere.
Tu te identifici cu corpul,”eu sunt corpul” iar din aceasta cauza vei avea probleme.Te identifici cu mintea ,”eu sunt mintea” si din nou vei avea probleme.Identificarea este substanta din care este facuta ignorarea.Odata ce ai renuntat la identificare , din moment ce nu mai esti identificat cu nimc, ramii un simplu martor-care nu spune “eu sunt asta”,”eu sunt ala”.Tu esti numai un martor.Observi viata care trece, observi moartea care trece,observi sexul care trece , observi frustrarea,bucuria,succesul,insuccesul.Vei continua sa observi;iar tu vei ramine un observator.Nu te legi de nimic, nu spui “eu sunt asta”Daca nu te afirmi, cine esti atunci?Daca nu-ti pui granite,daca nu te definesti, daca nu-ti pui limite de nici un fel,daca continui sa mergi inainte, observi si atit, te vei gasi eliberarea ,o mare eliberare.
Non identificarea este libertate.Identificarea este sclavie.Si asa in mod natural va aparea o transformare .Vezi tristetea care vine si ramii un observator.Vezi tristetea cum rasare in tine, te cuprinde, te inconjoara ca un nor de fum negru, dar tu ramii un observator.O vezi dar nu judeci.Nu spui :”Eu sunt asta”, au “asta nu sunt eu”.Nu spui nimic, ramii intr-o pozitie de non-judecare.Foarte simplu observi acest fapt, prezenta tristetei.
Si asa ,cum a venit intr-o zi , asa intr-o zi va pleca.Norii care venisera vor pleca si va fi un soare stralucitor, va fi fericirea.Dar nu trebuie sa te identifici nici cu aia.Te limitezi a observa ca soarele s-a intors, ca norii au disparut..Nu spui “eu sunt asta” dar nici “asta nu sunt eu”.Nu faci nici o afirmatie despre sine.Foarte simplu tu continui sa observi.
Se va intimpla de multe ori-va veni tristetea, va veni fericirea- de multe ori vei cunoaste succesul , de multe ori vei pierde.De multe ori vei simti depresia , de multe ori vei simti culmea fericirii.Observind toate aceste dualitati,incet incet vei observa ca tu esti mai presus de toate aceste perechi de lucruri.
Asa este si cu perechea viata-morte.Asa este cu perechea minte-corp.Asa este cu perechea lume-nirvana.Sunt toate perechi duble.Cind vei reusi sa vezi o lume totala, cind vei reusi sa vezi lumea transparenta , si nu alegi, tu esti ceva care le trascende:observatorul.Observatorul care nu sa nascut niciodata si care nu va muri niciodata.

Osho-The ocean of joy