mă revolt..puţin

am mai spus că nu vreau decât linişte. şi parcă de-a naibii, toată lumea îşi gaseşte de scormonit prin colţuri şi mă trezesc, atunci când mi-e lumea mai dragă, că iar e vraişte şi tre' să fac curăţenie. s-a aşezat fiecare pe câte un colţişor de nerv şi se distrează de mama focului, tropăind cu bocancii în capul meu - că deh, a nins iar şi e frig. da' nu v-aţi fi găsit şi voi de treabă asta vară când toţi purtau şlapi, măcar sa nu rămână urme pe termen îndelungat.. deşi probabil e mai interesant aşa..
ce să mă mulţumească?! măcar de-ar reuşi să nu mă mai scoată din sărite, tare bine ar fi!
sună isteric probabil. dar chiar nu mai rezist să încerc să explic lucruri simple unor oameni a căror părere mă interesează. acelaşi lucru mereu şi degeaba. se mai strică placa.
sunt dezamăgită, aşa în general. nu tristă sau deprimată. dezamăgită. nu cumva e mai rău aşa?!
opriţi-vă.
P a u z a .
vreau să mă bucur de ceva. vreau sentimentul ăla..