mind vs. soul

nu inteleg inima asta...de ce nu ne permite sa alegem pe cine sa iubim...de ce intotdeauna ne indragostim de cine nu trebuie, iar pe cei cu care am putea fi fericiti, nu ii putem iubi..
ok, sa zicem ca inima nu poate fi controlata, ca sentimentele exista fara ca noi sa putem sa le stapanim. dar mintea? peste ganduri avem control absolut, se spune...inseamna atunci ca visul nu e fructul imaginatiei, ci tot a sufletului. pentru ca eu reusisem sa imi asez gandurile in ordine si sa ma linistesc. sa rationez. sa aleg cu mintea o alta cale. sa uit. eram ok cu asta, ma obisnuisem sa nu ma mai uit in urma si sa nu ma mai gandesc la ce nu trebuie. pentru ca mi-am impus sa-mi treaca. sunt lucruri mult mai importante la care trebuie sa ma gandesc acum si efectiv nu-mi pot pierde timpul cu niste sentimente. m-am gandit si ca, daca incerc sa le ignor si sa le arat ca nu imi pasa de ele or sa se supere si or sa plece. si era bine asa...
ei, dimineata m-am trezit cu un sentiment ciudat. am deschis ochii si prin minte mi-a trecut un flash. m-am ridicat brusc, sperand ca-n felul asta o sa sperii sentimentul ala sau o sa ma trezesc de tot si-o sa-mi dau seama ca nu e ceea ce cred eu ca e. dar nu...de ce ti-e frica nu scapi! l-am visat. si bineinteles ca asta m-a rascolit si nu am fost buna de nimic toata ziua. de asta mi-e teama, ca atunci cand ma linistesc trebuie sa ma zguduie cate ceva. un cuvant auzit aiurea sau un gest care sa-mi aminteasca, o privire pe strada care ii seamana..sau un vis.
si revin la ideea anterioara. visul e produsul ratiunii, nu al sufletului. si atunci, daca mintea mea stie ca nu trebuie sa ajunga intr-un anumit coltisor, pentru ca e incuiat si scrie mare si bolduit "INTERZIS", de ce imi joaca feste? asta inseamna ca visul e de fapt produsul sufletului (?!?!?!). how the f#%k can that be??
acum..sa-mi fie teama sa adorm?...