Destul

de cateva zile ma "bantuie" o poezie de Bacovia. tot timpul cand mi-aduc aminte de ea nu sunt acasa sau nu am macar o sursa de net pentru a putea s-o caut, pentru ca nu mi-o amintesc in totalitate..si incerc mereu sa rememorez versurile..si incep "cand voi fi linistit, voi scrie un vers...". si evident dupa asta ma opresc, pentru ca nu reusesc sa-mi amintesc mai mult. in liceu scriam si eu versuri. aveam un carnetel plin cu poezioare sau cu fragmente notate pe cate un colt, pe care mai tarziu sa le pun intr-o oarecare ordine. acum nu mai pot. nu stiu ce s-a intamplat. nu-mi mai vine sa scriu, nu se mai leaga cuvintele intre ele. e vid. oare m-am prostit cu trecerea vremii? :) in fine..m-am abatut de la subiect.
in seara asta stateam in pat si ma uitam la tv (datorita faptului ca a venit mama la mine si l-a deschis, pentru ca de obicei sta scos din priza, nu-i mai gasesc sensul) si mi-a venit iar versul ala in minte. am sarit din pat (cu ocazia asta am speriat-o si pe mama, care nu prea ma stie energica - si are dreptate) si am inceput sa caut carnetelul ala unde o aveam scrisa. finally!!

"Cand voi fi linistit, voi scrie un vers
In care veti vedea ca sunt parasit -
Voind sa descifrez ceea ce era sters,
Aproape nu mai stiu ce-am voit...

Plangand, mi-am spus sa nu mai plang -
Eu aveam...
Cine mai stie, si eu, ce gandeam,
Altadata, in crang!

Voi scrie un vers, cand voi fi linistit..."

G. Bacovia - Destul